Mi-am achitat, umilă, tributul pentru zâmbet,
Sperând să fiu scutită de veșnice poveri,
Și am primit răsplată un iluzoriu plânset,
Al clipei sfărâmate-n crâmpeiele din ieri.
Am mai plătit impozit, am cheltuit și-n vamă:
La granița iubirii m-oprise-un vechi străjer.
Mă-ntreb, oripilată, dacă în astrogramă
Rămas-a pentru mine vreun liber colț de cer!
Plătesc și pentru aer în fiece secundă:
Inspir, împovărată, mici porții de catran,
Dar savurând delirul, tăcerea mă inundă,
Căci după-atâtea taxe, nu mi-a rămas un ban!
Cu ultime resurse, îmi încropesc o listă
De socoteli stupide a tot ce-am irosit.
Coloanele tixite aproape că insistă
Să anulez totalul, ce dă de bănuit.
Mi-a mai rămas, din suflet, un șomoiog de franjuri,
S-aprindă o scânteie-n singurătatea mea.
Azi, rătăcită-n beznă pe-nchipuite landuri,
Ajuns-am, fără plată, să nu pot nici visa!
vezi mai multe poezii de: Camelia Ardelean
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Nelu!! Bucuroasă de popas! Cu drag,
Camelia Ardelean (autor)
duminică, 12 iulie 2015
Frumoasă! Felicitări Camelia!
Nelu Preda
duminică, 12 iulie 2015
Mulțumesc, dragii mei!! Vă îmbrățișez cu drag!
Camelia Ardelean (autor)
vineri, 10 iulie 2015
sunt coplesita de aceste esente atit de bine scoase,
felicitari
gabriela
vineri, 10 iulie 2015
foarte frumossss
mihai
vineri, 10 iulie 2015
foarte frumoasa poezie...
scrisa din suflet!
felicitari!
(Oh...daca omul ar stii ca tot cerul se da fara bani si fara plata...)
cu drag si pretuire pentru frumusetea versulor tale...
danab
vineri, 10 iulie 2015