Stau ca la teatru, scena-i lumea mare,
Pe ea se mișcă oameni și popoare;
Și ce văd azi? Nevoi și neputință,
Necazuri fel de fel și suferință,
În loc de vorbe și purtări alese,
Sunt doar urzeli, trădări și interese,
Dreptatea s-a ascuns, nu se mai vede,
Și în virtute nimeni nu mai crede,
Iar viața e din ce în ce mai fadă,
Iubirile se vând la colț de stradă,
E plin de hahalere și paiațe,
De travestiți, și măscărici, și țațe...
Iar câinii pe fundal scâncesc și latră;
Să râd, să plâng sau să rămân de piatră?
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.