Sărman poet, ce s-a întâmplat cu tine,
De ce te străduiești mereu să scrii,
Atâta timp cât ştii şi tu prea bine
Că nu te îmbogățești din poezii?
De ce să stai cu fruntea aplecată
Și să faci versuri multe, fel de fel,
Când viața este neînduplecată
Și nu-ți va răsplăti tăcutul zel?
Mai bine du-te cântă și dansează,
Mănâncă, bea, călătorește mult,
Căci versurile tale nu contează,
Ci doar al vieții trecător tumult.
A ascultat poetul cu uimire,
Tristețea îndată-n suflet i-a pătruns,
Înțelegând perfect, dintr-o privire,
Că n-ar avea cui să îi dea răspuns.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.