Cu mătura în mână
Privești acum pe stradă
S-au scuturat copacii
Și-s frunze o grămadă.
Iar gândurile-n minte
Din nou încep cu cearta
Și măturând la frunze
Îți blestemi aspru soarta.
Puteai să fii o doamnă
Distinsă și cu fală,
Însă ai fost săracă
Și nu ai mers la școală.
Și ai trudit de mică
Să îți ajuți părinții
Azi sufletul îți plânge,
Nu te aud nici sfinții.
Ți-a cam trecut și vremea
Aproape ești bătrână,
Oftezi și cânți cu jale,
Doar frunzele te îngână.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.