Tu te treci ca rodu-n vie
Şi-n sămânţă-aprinzi scânteie,
Iar din frunză curge seva
Pe-al tău trup divin,femeie.
Te înalţi pe-un piedestal
Ca şi vulturul în zare,
Coapse ard în focul pur,
Peste tot flăcări amare.
Laşi esenţa să te-ngâne
Când oglinda stă fragilă,
Te priveşti şi te admiri,
Floare cu chip de copilă.
Te mângâie vântul,fin,
Păr cu rouă împletit,
Iar din frunză curge seva
Şi-al tău trup l-am tot iubit.
vezi mai multe poezii de: rujoiu mihai
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.