Mimand exercitii de uitare
in rastimpuri
ma resemnez ca o santinela in post.
Cand pleci sa nu-mi iei
violetele cu totul,
cu unduire lor usoara
aseaza-mi-le-n palme, sa le port
de parca as fi demult
streasina la acoperisul timpului.
Ma voi gandi la tine cu iubire
ca si cum am fi fost mereu
acelasi trup cantator.
vezi mai multe poezii de: PASAT VIOLETA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.