- Tu nici nu ştii ce greu mi-e fără tine,
Că ochii mei te caută prin vis,
Număr în gând secunde şi mă ţine
Dorul nebun aprins... tot mai aprins.
Simt luna plină cum ne înveleşte,
Un singur trup scăldat de raza ei,
Îmbrăţişaţi, în noi iubirea creşte,
Ne-a transformat din muritori în zei.
Tu nici nu ştii că port încă pe buze
Sărutul tău cu litere de foc
Şi strâng în braţe trupul unei muze,
Că vinerea e ziua cu noroc.
- Tu nici nu ştii cât de adânc forează
Absenţa ta în trupul meu plăpând,
Cum gândul pretutindeni te urmează
Şi sufletul te caută flămând...
Umbra fluidă ce-ţi sărută pasul
Şi se confund-adeseori cu tine,
Atunci când bei agheasmă, eu sunt vasul
Cu binecuvântări şi-ţi aparţine
Fiinţa mea cu toate ale mele,
Ţi-am scris de-atâtea ori în poezii,
În fiecare noapte-ţi jur sub stele
Că te iubesc. Cât de intens, nu ştii.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
Din volumul Din paradisul aproape pierdut -
Editura PIM Iași - 2015
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.