Tu nu poți fi vreodată cum au fost românii
...
Aș vrea să-mi fie milă de tine, azi, popor,
O milă ca atunci când mă găseam plecat,
Dar multe beteșuguri din firea ta mă dor,
Iar dragostea de tine, din mine a secat!
...
Eram cândva în stare să ies cu pieptu-n față
Să-ți apăr demnitatea , hotarul și ființa,
Dar somnul tău de moarte a pus în mine gheață
Și-n trupul meu puternic adus-ai neputința!
...
Eu nu pot să am milă, chiar de-aș dori să am,
Căci tu trădezi străbunii și nu mai ai rușine,
Ai smuls din trupul țării și frunza de pe ram
Tu mi-ai trădat nădejdea și nu mai cred în tine!
...
Tu ți-ai vândut și gustul pâinii din cuptor,
Pământul pentru care ni s-au jertfit străbunii,
Tu nu poți fi vreodată cum au fost românii,
Nici ție nu-ți e milă de tine, azi, popor!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.