Marea s-a așezat
În căușul mâinilor tale.
Răzbit de foame
Ți-am cerut nisip dogorâtor
Și apă sărată.
Beau din unduitul apelor,
Din gândul tău
Rodul atâtor nopți
Pierdute pe faleza
Drumurilor noastre.
În mine,
Bărbatul ți se închină
Tăcut, ca o salcie.
vezi mai multe poezii de: Beniamin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.