Tu ești inima mea, Oana Ungureanu... Stăteam cu Emi în Lăptărie şi ea spunea „Mitomana aia nu-i nici pe departe ce crezi tu...” I-am explicat că poveştile sunt adevărate şi tu nu ştii decât poveşti, i-am spus că tu eşti poezia, păpuşa mitomană iubită de mine, fetiţa cu gânduri înnebunitor de roz, dragostea mea cu mâinile întinse, aducându-mi în vise infiorătoare ziarele vechi pentru care trăim...
Păpuşă de fier, dragoste,
pentru dragoste...
Tristă dragoste şi
dragoste neagră,
dragoste însângerată
de care fugi...
Apoi am plecat în Club A, unde ea şi Adela s-au pus pe agăţat şi eu am băut până am început să urlu pe stradă din Apollinaire – „Deschideți această poartă la care bat plângând!...” şi „De ce plecaţi?!”, însă nu era vorba de ele, ci de tine, Oana Ungureanu, şi de uşa ta închisă de care mă izbesc hohotind...
Tu ești inima mea...
_________________
Apărută în volumul „Manifest Anarhist și alte fracturi”, 2000
Apărută în „Integrala Ianuș : Poezia” :
https://yanush.files.wordpress.com/2016/03/integrala-ianus-poezia.pdf
vezi mai multe poezii de: yanush
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.