Cale frîntă - Tudor Arghezi
Adăugat de: spanualexandrina

CALE FRÎNTĂ


De cînd m-alese viața drept martor și drept sol,
Prinzîndu-şi o scînteie de insul meu de fum,
Și-a hotărît din vatra tăcerii să mă scol,
Mi-a tras cu tibişirul prin rîpi și stînci un drum.

M-am încrezut într-însa supus ca de-o menire,
Dar viscolui și vîntul drumeacul mi l-a șters,
Și m-am simțit mai singur, străin în omenire,
Cu o catapeteasmă, în drum, de univers.

Uitat între pămînturi și ceruri, în strîmtoare,
Nu mai știam cunoaște nici calea nici solia
Și-am doborît cu pumnii și umerii stihia.

Căci căutînd odihnă și duhului repaos,
Intram prin constelații și negură în haos.


-Tudor Arghezi -VERSURI - 1980



vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.