Păcatul - Tudor Arghezi
Adăugat de: spanualexandrina

PĂCATUL


Pomul pe care Domnul îl oprise
Făcea de toate, și caise,
Smochine, chitre, pere moi și prune,
Care de care mai grase și mai bune,
Castan cu fel de fel de crăci,
Cu flori, miresme și murmure. Căci
În Paradis se îmbinau deodată
Tot bunătăți din lumea toată.

Să nu te-ndemne gîndul : " Ia și papă ? "
Să nu îți lase gura apă
Și să mai ții porunca minte
A sfîntului și bunului Părinte ?
Înger să fii, și tot ți-ar fi dat brînci
Inima - vai ! - să rupi și să mănînci,
Necum să fii băiat și fată,
La pomul care da și ciocolată.

Ei se uitau la poame, iar pe
Copac se-ncolăcise ispititorul șarpe,
Și ochii lui de mîță , aurii,
Îi împingeau să guste pe copii,
Care dădeau copacului tîrcoale,
Măcar din portocale ;
Că se cojesc mai mare dragul,
Nejerpelite cu briceagul.

Ce-or fi mâncat, ce nu vor fi mîncat,
Destul că au căzut în greu păcat.
Ba de abia atuncea, mi se pare,
Li s-a deschis mai bine pofta de mîncare
Și-au învățat în Raiul din pădure
De-abia să sară legea și să fure.

-Tudor Arghezi -VERSURI - 1980



vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.