Satan - Tudor Arghezi
Adăugat de: spanualexandrina

SATAN


Călătorind pe malul furtunilor latine,
L-am întîlnit, sol pașnic, pe-o stîncă de topaz,
Cu ochii, rîpi de umbră, deschiși din cer spre mine,
Cu talpa roză, linsă, subt munte, de talaz.

Gol în imensa zare, tăcut și gînditor,
Cu brațele păroase, la piept, făcute cruce,
Privea în luntrea-mi albă pe undă cum se duce
Tîrîtă de vîrteje, - picior peste picior.

Deși nămiez, în umbra, culcată peste mare,
Ca dîra unei neguri în care se răsfrîng,
Văzui cum firmamentul roieşte și tresare
Din mii de candelabre aprinse din adînc.

Și se-ntreba atuncea speranța mea mirată :
Cine-ar fi fost să fie bărbatul uriaș,
Oprit pe țărmul lumii, cu-o mînă-atît de lată
Încît putea să joace pe deget un oraș ?

Am ridicat lopata în semn de datorie
Și m-am sculat din luntre, de jos, ca să-l salut,
Ca-n fața unui rege strein, recunoscut.

El își întoarse capul puțin, strîmbînd în loc
Planetele ca mingea, și luna cum e chifla -
Și încruntînd sprînceana pe ochiul lui de foc,
Răspunse Europei, orgolios, cu tifla.


-Tudor Arghezi - VERSURI - 1980



vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.