Am atins pasiunea, te-am descoperit
Mereu, dar tu nu m-ai auzit.
Am plâns după ochii tăi ce nu mai îmi ştiu
Chipul iar sufletul tău m-a ucis.
Nu te voi mai căuta, nu te voi mai
Striga, inima mea va fi a iubirii.
Tu nu vei putea atinge lumina, eu sunt
Un suflet care se uită în gol şi ştie
Că nu este înfrânt. Graţia mea
Şi feminitatea mea te-au ucis, eşti
Un fluture pierdut...floarea mea
Nu mai este adăpostul tău.
Îmi voi aminiti mereu de numele tău,
Dar tu îl mai ştii....?
Din volumul Pietre si Inimi, din anul 2015
vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian