Era în mine un zăvor,
Ceva nedefinit și rece.
O lacrimă într-un ulcior,
Un vânt ascuns după un nor,
O viață ce încet se trece.
Erau în mine munți de foc,
Arsură grea, clocotitoare,
Un lut mustind de nenoroc,
Un trup ce nu mai are loc
În nicio zi de sărbătoare.
Erau în mine cețuri, fum,
O vreme rece și câinoasă,
Uitasem pasul greu, pe drum,
Și mâ -ntrebam: de ce acum
Lovește iarna fioroasă ?
Era în mine un zăvor
Și-o încăpere 'ntunecoasă.
Uitasem că mai știu să zbor,
Chiar daca nu este ușor,
Și viața poate fi frumoasă.
vezi mai multe poezii de: Florina Emilia Pîncotan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.