UITAREA
Dac-ai ști dorul, ardoarea,
ai vedea chiar și urmarea,
că mă ofilesc ca floarea.
Frate acum cu depărtarea,
tu n-ai cum s-auzi chemarea,
ce străbate toată zarea.
Eu invoc chiar și uitarea,
să vină cu detașarea,
să-mi aducă alinarea.
Doar uitarea e scăparea!
Alexandrina Spânu - SPERANȚE
vezi mai multe poezii de: spanualexandrina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.