Când o s-adorm și eu pentru vecie
Tu, fiul meu, să nu te necăjești,
Citește atunci această poezie
Și nu cumva să mă dezamăgești.
Nu-ți cer nimic ce nu ți-e cu putință,
Căci știi cât te-am iubit pe-acest pământ,
Ci doar să împlinești a mea dorință
Ce între noi e ca un legământ.
Ia acest trup făcut doar din țărână,
Un biet veșmânt pe care l-am purtat,
Și arde-l, ca din el să mai rămână
Doar cât încape-n urna ce ți-au dat.
Și du-te apoi în grabă la mormântul
În care dorm tihniți părinții mei,
Fă o gropiță, ca să-ți ții cuvântul,
Și varsă urna, să fiu iar cu ei.
Iar dacă simți c-o lacrimă apare
În ochii tăi pe care-i îndrăgesc
Las-o să cadă, și-o să crească-o floare
Prin care o să-ți spun că-ți mulțumesc.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.