Și ce mai fac?Pe-aici,mă lupt
Cu amintirea de-altădată
A unui om,ce sincer,l-am crezut
A fi - o fată minunată!
De-ntrebi,ei bine,am să răspund:
„În lipsa ta nu-i tocmai bine”,
Și sentimentele-mi ascund
În versuri așternute pe veline.
Ascund în vorbele „sunt bine”
Speranța,poate,că-ntr-o zi,
În tine-acel „mi-e dor de tine”
Pe nesimțite,voi trezi!
De nu,măcar am încercat
Ca să te-nvăț ce e iubirea
Rămâi,cu-oricare „celălalt”
Căci știu,la el ți-e amăgirea!
Înc-o-ncercare?Nu,îți mulțumesc!
M-am săturat,ca lipsa-ți să mă doară
Ajunge-atât „naiv,copilăresc”
Te-am căutat,pentru ultima oară!
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Iti multumesc,Daniel!Poate nu e apreciata de toti,dar stiu ca atunci cand scriu,o fac din suflet.Ca am mereu inspiratia potrivita sau nu,nu mai stiu...Dar cert e ca incerc.Ms inca odata ;) Cu respect,Gustavo El!
Gustavo El (autor)
miercuri, 17 februarie 2016
Emotionanta poezie,
ma bucur pentru prezenta ta pe site.
daniel
miercuri, 17 februarie 2016