Ultima rugăciune...
...
Dă-mi sfârșitul Doamne,
Destul am suferit,
Cercatu-mi-ai răbdarea,
Simțit-am strepezitul,
Mi-am dovedit onoarea,
Dă-mi te rog, sfârșitul.
...
N-am unde să m-ascund
Să nu mai simt durerea
Dar, tu deții puterea
De-a-mi da chemarea, blând.
...
Cercatu-m-ai cu toate,
Cu pierderi, suferință,
Mă doare-n neputință
Și-atunci, te rog, mă scoate.
...
Adoarme-mă o clipă
Și ia-mă sus, la tine,
Ți-oi mulțumi acolo
Așa cum se cuvine!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc pentru gândurile onorante. Totuși, nu mă compar cu profetul și mai mult decât atât, când durerile sunt mari, nu mai văd nimic interesant, doar o dorință de a pleca de aici. Mi-am cerut izbăvirea în versuri pentru că energia unei poezii clasice este extrem de puternică și cu mai mare impact. Numai bine vă doresc și vă mulțumesc pentru gândurile bune și apreciere!
nicu hăloiu (autor)
duminică, 07 septembrie 2025
Poemul "Ultima rugăciune..." îmi amintește de lamentația proorocului Iona.
Sunt convinsă că ați simțit bucuria inspirației poetice.
Să abandonăm lupta, acum când devine mai interesantă? Să se bucure " dușmanii" -cum zic maneliștii?
Vă doresc sănătate, să aveți inspirație și fiorul liric să ne aline tristețea!
Anisoara Iordache
sâmbătă, 06 septembrie 2025