Te-am iubit în clar de noapte,dar în inima ta era zi.Acolo răsăritul altei persoane era și apusul iubirii mele, într-un moment de lăcomie, aceea persoană avea să fie însuși un prieten drag mie.Trădat de tot ce știam fraternitate, pământul de sub mine prăbușindu-se sub coate.Atât de nesignificativ ți-am fost eu ție? Îmi ziceam eu mie,de ce avea coșmarul să-mi umbrească visul, lăsat singur, trădat și trist în dimineață văzând apusul,furat de demnitate și morală,ultima speranță era pierdută fără scofală.
Distribuie:
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Distribuie: