Vezi varianta desktop a site-ului
E târziu...mă apuc să scriu, sub lumină de lună plină, umbrit de mucegaiul ce a pus stăpânire pe spațiul dintre versuri. Tremur la fel ca întotdeauna. Este doar rodul la ceea ce am fost odată. Acum sunt doar o epavă... Doar un bolnav psihic pe patul unui spital infect, cu idei și filosofii ce-mi sunt îngrădite de tratamentul cu somnifere și pastile. O umbră încețoșată trece agale prin fața salonului. Este doar mintea care-mi joacă din nou feste, sau mă vizitează, din nou, moartea?
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2019 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Distribuie: