Jos,
Sub picioarele mele,
Obosite de atâta alergat,
Odihneşte o umbrǎ neagrǎ,
Compactǎ şi urâtǎ
De parc-ar fi bolnavǎ
De pelagrǎ.
Stǎ cuminte,
Lipitǎ de pantoful meu
Uşor curbat,
Iubindu-mǎ fǎrǎ mǎsurǎ
Precum iubeşte musca
Un bou manierat.
Cu simţul meu acut,
Destul de curajos
Pentru o minte inventivǎ,
Încerc sǎ mǎ sucesc
Cu susul în jos.
În felul ǎsta,
Umbra costelivǎ
Va flutura regeşte
La gâtul meu
Ca dâra unei stele
În timp ce eu,
De voi putea,
Mǎ voi mândri
Ca umbrǎ a umbrei mele.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.