Tatã, ce vremuri ciudate, ce noapte,
ori poate e frigul subţire
care desparte lumea de moarte,
tatã, în dreapta cresc pietre,
în stânga sunt urme de cruci
în faţã frustrãri şi tristeţe,
în spatele casei ard umbre de nuci
Mamã,
ziua nu mai mãnânc, pasc întunerici,
pe umeri mi-au crescut nişte hamuri de cai
iar între zi şi noapte
nu mai e nici o diferenţã
cum nu e nici între moarte şi existenţã,
ori între draci şi sfinţii din rai
Mamã, îmi cresc stele pe pernã,
îmi picurã cerul în suflet
iar între clopot şi toacã
e cale doar de un plânset,
Doamne,
îmi pare prea rece prispa
în noaptea asta înaltã,
pãrinţii îmi cautã fruntea
şi umbra pierdutã prin iarbã
ori poate trece prin mine
şi geme,
o pasãre din lumea cealaltă ...
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc, sunt onorat !
Ursu Marian Florentin (autor)
duminică, 05 noiembrie 2023
Între noi, cei din această dimensiune, și cei ce respiră într-o altfel de lume sau altă dimensiune, cum bine zici nu-i decât cale „doar de un plânset”.
Dar plânsetul acesta ascunde toată istoria omenirii (sau a omului), cu durerile și erupțiile lui de bucurie! Impresionantă poemă Florentin, de mare vibrație!
Gerra Orivera
sâmbătă, 04 noiembrie 2023