Umbre trec repetate
Umbre trec repetate
Pe pământ e un joc
Unde stau arătate
Clipe pline de foc.
Iar speranțele dor
Într-un vis împlinit
Ca-ntr-o mare de dor
Lângă omul iubit.
Și se duc sacadat
Cu pași repezi de nea
Unde s-a lepădat
Umbra de catifea.
Ridicând în neant
Verde nedefinit
Într-un vis delirant
Unde nu ești venit.
Dar o stea mititică
Se coboară din cer
Și din lut îmi ridică
Mâna ta de mister.
Iar prin cărți eu îți sunt
Versul nedeslușit.
Ca o mare de vânt
Pe un ton răgușit
Și întorci pe o parte
Clipe albe de pluș
Unde stau îmbrăcate
Vechi păcate sub duș.
Dar se vede în vis
Umbra erei plecată
Într-un alt paradis
Cu penumbra uscată.
vezi mai multe poezii de: emaanastasia