Dincolo de gândul nostru cerul pare-a fi o floare,
cu petale din iubire, albe aripi din iertare,
cu miresme de regină într-un univers de pace,
dinaintea întrupării ca un suflet să se-mbrace.
Ape se unesc sub ceruri, norii adumbresc coline,
margini de pământ din ele par să iasă, să suspine,
un albastru al iubirii spre apus uşor se-nclină,
fără valuri zbuciumate, apa-mi curge-atât de lină.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc frumos...
nicu hăloiu
luni, 22 iulie 2019
Pare o poezie a resemnării, a acceptării, a unei liniști interioare ca o apă ce curge, lină. Frumos!
nicu hăloiu
duminică, 07 iulie 2019