Fermecată de-un zbor fără de aripi
Nemișcate-ntr-un eter suflat de-un zeu
La-nălțimi ajunse, ce te fac să țipi
Scăldate doar de-un vremelnic alizeu.
Plutind pe-un infinit de cer albastru
Un albatros neistovit de vânturi
Adună stele sfinte de sihastru
Înstrăinate în șirag de cânturi.
Prezent în propria-i visare rece
Veghează și-n izvorul veșniciei
Ce vrea ca zborul lui, să i-l înece
Slobozind aripa zădărniciei.
Neabătut de norii gri din cale
Mi-ești străluciri și ploi deopotrivă
Scrii-n dâre albe, versuri epocale
De-a lungul unei zile în derivă.
vezi mai multe poezii de: Nori Jeler
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.