Ascunde-l pe Iona, semn al peștelui,
Priponește-l, acolo, de intestine,
Ferește-l de caria timpului
Și ține-l, pe veci, în tine...
Nu-i da drumul, ci fă-l să trăiască
Fiorul trândav al singurătății.
Învață-l tăcerea - putere cerească...
În umbra din tine (o soră a nopții).
Pește - semn, însă, îți zic:
Prinde-l pe acesta în carnea ta bine,
Căci de va lovi cu lama cuvântului,
Îți va sparge coasta și-apoi pe coline,
Te va da, pe argint, prin semnul sărutului.
Brâncoveni, 2017
vezi mai multe poezii de: Georgebrancu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
... trădată, aici, este vechea filosofie...,dar numai dacă Iona învață Cuvântul...în concluzie, un alt Iona.
Georgebrancu (autor)
marți, 29 ianuarie 2019
Mulțumesc...poemul se întinde pe două planuri reprezentate astfel: primul plan este dat de cele opt verbe atribuite peștelui - semn(cifra opt în filosofia veche este semnul atingerii iluminării, ca să zic așa); al doilea plan este dat de cele trei verbe atribuite lui Iona(trei...creștinismul)...ideea este că...dacă vechea filosofie nu este în stare să-l stăpânească pe Iona(să-l facă să înțeleagă lumea)...acesta va căuta o altă credință, care să-l împlinească...singura intervenție a mea este versul acela singur, în care eu doresc ca filosofia vechilor neamuri să nu piară în eter...să lupte cineva pentru ea. Cam asta am vrut să exprim.
Georgebrancu (autor)
marți, 29 ianuarie 2019
Un Marin Sorescu, un al doilea eu, Iona :)
Amplă deschidere spre introspecție. :)
Plăcu-tu-mi-a mult!
Adina Speranta
duminică, 27 ianuarie 2019