Ce-ți dorește inima??
Poate-o ceașcă de iubire...
să scapi de singurătate
cu secunde pătate
făcându-te să treci
prin ziua ce începe
mai frumos,mai plin?
Eu îți pot oferii orice
prin cuvinte rotunjite,
ascuțite sau în cuburi de idei...
ce-mi rătăcesc prin gânduri
să pot exprima
tot ce e mai frumos
într-un vis ce se ascunde
printre norii de afară.
Nu-mi plac tăcerile
în golul singurătăți
povara unui suflet fără de idei,
prizonier al singurătății
în care sufletul
prin ochiul gândului înghețat
evită viața...
Îmi place tumultul zilei,
în care exilul nostalgic dispare
dăruind vieții aripi,
măcar în idei,
dacă altfel nu se poate,
prin care viața
privește cerul înegurat
cu alți ochi...
surupând zidurile singurătății
aprinzând felinare
dacă soarele nu apare.
Într-o astfel de stare
totul va geme de dragoste și candoare
iar singurătatea dispare
din sufletele albe,
dispar acele garduri
ce se pot ridica
lăsând frumusețea să inunde
totul, în urma sa.
vezi mai multe poezii de: AlbAtros