Un deşert de iubire
Pe zidul cetății mor umbre târzii.
În sclipiri diafane luna dansează.
Aripi de zei se desprind cenuşii
Şi liniştea zării printre ramuri vibrează.
Ecoul tăcerii prin văi se ascunde
Şi-n pieptu-mi se zbate o teamă nebună,
Iar vântul aleargă şi-n păr îmi pătrunde
Împletind fir de aur dintr-o rază de lună.
Doar ochii albaştrii tresărind în lumină
Mă fac să respir pentr-o clipă uşor,
Îmi pierd fericirea într-o lacrimă fină
Şi te caut în noapte printr-un tainic decor.
Iubeşte-mi azi pasul ce-a trecut prin zăpadă
Renăscând amintirea unor zile apuse,
Iubeşte-mi durerea ce ar vrea să te vadă
Cum apari ca o umbră printre stele răpuse,
Iubeşte-mi sărutul de iană-nghețat,
Vom topi înserarea cu un val de-amăgire,
Vom fi ca o oază într-un basm fermecat
Iar pământul va fi un desert de iubire!
Când zorii vor curge în petale amare
Risipind răsăritul peste aripi de ceață,
Depărtarea va fi pentru mine o floare
Ce va plânge o clipă cu lacrimi de gheață !
vezi mai multe poezii de: Panait Gabriela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc din suflet Tania!
Panait Gabriela (autor)
vineri, 30 decembrie 2016
Am citit cu plăcere.
tania
joi, 29 decembrie 2016