Alungat de-ale tristeții valuri
Prin amintirile de taină,
Te regăsesc mult prea frumoasă doamnă,
Inveșmântată-n firavele voaluri
Ale iubirii noastre de-nceput.
S-a scurs de-atunci doar o eternitate,
Buchet de ani ce cu lejeritate
Nici timpul parcă nu i-ar mai fi vrut.
Eram în vremea marilor visări,
Trăiam în tine trăindu-ți a ta viață,
Si spulberand din suflet a mea ceață
Trăiai în ale viselor chemări.
Eu inspiram setos a ta iubire
Ce-o expirai cu fiecare răsuflare
Si-a noastră respirație era o floare
Ce-mbobocea-ntr-o dulce fericire.
Ce vremuri, doamna mea! Ce vremuri!
Când cerul se-apleca asupra noastră
Si-ți lumina privirea ta măiastră
Lucind ca două mândre giuvaieruri.
Eu adoram suava strălucire,
Si o ador și azi ca-ntotdeauna,
Căci am văzut mereu sclipind întruna
In ochii tăi un licăr de iubire.
Căprar Florin
vezi mai multe poezii de: caprarflorin