Povestea începe la prânz
Sau tine din zori pâna-n seara:
Un nas de copil mi s-a plâns
Ca duce doi saci cu povara,
Si n-are magari ca sa-i care,
Caci ei duc samarul cu sare,
Si n-are nici boi ca sa-i duca,
Sunt boii în lunca, la munca,
Si n-are nici cai ca sa-i poarte,
Sunt caii-n câmpie, departe,
Si n-are trasura sa-i plimbe,
Nici alt nas cu care sa-i schimbe.
Povestea aceasta prea trista
Sfârseste precis în batista.
vezi mai multe poezii de: marian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.