Ce negură m-apasă, pe inimă încet,
Nici un gând nu-mi trece, încep să nu mai cuget,
Și ape repezi ale morții, spre mine se reped,
De nu-nțeleg nimica, încep să mă întreb:
Ce rost mai are viața, când lângă mine-i gol,
Când nimeni nu iubește așa cum iubesc eu,
Când totul se învârte în jurul unui nimic?
Mă face să cred că nimeni nu va mai fi iubit.
Eu cel puțin același am rămas și-acum,
Un nimeni singuratic, pornit pe-același drum,
Un oarecare-acela, ce-n lume a iubit,
Necunoscut de nimeni, și-n lume nedorit.
vezi mai multe poezii de: Lascarica
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.