Un Om cu suflet mare
de Mihaela Ianculescu
Într-un moment în care visele se spulberau
Irosite de gândul că nu pot să mă adun,
Cuvintele sau faptele nimic nu valorau
Și-n jurul meu mai nimeni nu înțelegea ce spun.
Și-atunci, așa, ca dintr-o simplă întâmplare
În cel mai de pe urmă gând am regăsit un drum;
Cu sufletul strâns am mai făcut o încercare,
Ultima, iar tu mi-ai răspuns frumos, Omule Bun!
M-ai sprijinit fără să știi că m-am împiedicat
Pentru că așa ești tu, un Om cu suflet mare...
Pe brațul atins în treacăt, când tu m-ai ridicat,
S-a impregnat în vreme amprenta mâinii tale.
Eu cred că am avut noroc, mi-ai fost atunci în drum
Și cu un gest firesc mi-ai arătat o cale...
Tu ai un mare dar, nu poți să renunți acum
Când sunt atâția în genunchi pe o cărare...
Drept.rez.de autor
vezi mai multe poezii de: Mihaela Ianculescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.