Sărută-mă încet, nu te grăbi,
ca şi cum am sta o eternitate.
Sărută-mă ca moartea să nu mă poate răpi,
te sărut şi eu uşor, cu dragoste.
Nu uita acest sărut, de fapt nu ai
cum să-l uiţi, el este o veşnicie.
Ah, ce buze răpitoare ai,
te rog acoperă-mă cu o suavă ploaie.
Picăturile tale să fie bătăile inimii
iar cerul să fie privirea ta, şoaptele
vreau să fie glasurile stropilor ce cad în
lacul ce a fost martorul iubirii noastre.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.