În lumina chioară a nopții
mă izbesc de poarta sorții.
Ricoșez
in fața Lunii.
aia ne-arătată lumii.
Peceții
morții,
joc renghi
la priveghi!
e vremea glumei ...
Înjur inghinala mumei
spumei!
marea, zbuciumat crez,
plină de funii.
Oftez?!
Cu des nu
Morții:
- Care-ți-e hramu',
amu
tu-i ții
și pe vii?
05.11.2020 - astă formă* - narcispurice
//*suportă prelucrare//
vezi mai multe poezii de: narcispurice