Un vânt-vijelie - sorina
Poezie adăugată de: sorina

    joi, 10 septembrie 2020

Un vânt-vijelie

Spuneam într-o noapte de vară târzie,
ce-aş face cu pomii de frunze goliţi,
dacă-ntr-o doară, un vânt-vijelie,
va rupe din ramuri de pomi obosiţi
şi frunze cu jale vor plânge?

Pe galbenul lor voi scrie cuvinte
şi-atunci când se poate, rosti-voi încet,
descântecul magic, un gând-rugăminte
al frunzei din ram, un cânt de ascet
şi frunze cu jale vor plânge.

Atunci am să las doar inimi prin crânguri,
aprinse de soare cu foc arămiu,
când oamenii-frunze, rămâne-vor singuri,
în toamna târzie, pe ramul mlădiu
și-un vânt-vijelie i-ar frânge!



vezi mai multe poezii de: sorina




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.