Urc spre tine, Emine!
de Grigorie Roibu
Cu cât spre tine urc, Emine,
Cobor în adâncul tainic din mine;
Mă fulgeră geniul tău
Rămas pe pământul sângerând,
Întru început și nesfârșit
Mă izbesc de un aurit gând
Ce străbate calea universului tăcut…
Tu, Emine, m-ai învățat să iubesc,
Să fiu modest în gloria divină,
Nu efemerul măririi deșarte
Ci noblețea de neîntinat să mă poarte
Prin soarele ce soarbe lumea de păcat;
Rămâi omul care nu își buciumă geniul,
„Eminesu- primul român în spațiu”
vezi mai multe poezii de: lilianaroibu15gmail.com
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.