alerg, alerg, Doamne,
unde vreau să ajung
un colac e viaţa rupt
de gura morţii
alerg cu aripile deschise
de parcă albatroşii au cuib
şi urcă din trunchiul meu
alerg şi aşteptarea aleargă
neputincioasă de popas
la acest urcuş…
cuvânt şi tăceri şi
suflet şi lut mai calic
decât cel mai sărman pribeag
urc şi urci tu, cititorul meu
răsună orchestre, freamătă păduri
şi oceane, se limpezesc zări
cerurile se aşază în pace
străin şi frate….
etern şi trecătoare clipă…
sus de tot în noi absolutul aşază
vremile în ochii copilului
neştiutor de moarte şi uitări –
dor şi speranţă
_
Copyright Mariana Fulger
vezi mai multe poezii de: mariana fulger
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.