Zici cǎ ţi-a venit
Şi ţie
Sǎ gândeşti la mersul ţǎrii
Care este învolburat
Precum valurile mǎrii?
Şi dacǎ gândeşti
Acu,
Cǎutând în sensul vieţii
Ceea ce-ţi plǎcu,
Te întreb:
Ai gǎsit ce cǎutai
Pe tǎrâmul ,,pieţii”?
De eşti sceptic
Ca Montaigne,
E prilej sǎ te-admirǎm
Repede
Şi
Fain.
Irosind un sfat
Amu,
Ce sfârşeşte emblematic
Între da şi nu,
Vrei cumva sǎ îmi dai ştire
Cǎ am scrisul fragmentar?
Urmǎreşte-mǎ-n gândire
Şi-ai sǎ-ţi faci şi ţie-un dar.
( Unui amic grijuliu. )
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
stefan doroftei doimaneanu
Sunt de acord. De aceea am dedicat poezia unuia dintre ei.
samoila
samoila (autor)
miercuri, 07 septembrie 2016
Nu e rău să ai amici grijulii!
stefan doroftei doimaneanu
marți, 06 septembrie 2016