URSUL DIN CONTAINĂR - Capitolul 25.
Maria Tănase văzută printr-o sticlă pe jumătate goală, într-un birt muncitoresc din Podiș
O masă – ca de tablă, un banc – ca de sudură,
lumina pare scoasă din cea mai tristă gură...
Pereții strică meciul – cazarmă defectată,
istoria se rupe bucată cu bucată,
hârtie de ziar blondă, hârtie de ziar sură...
Pe bănci de fier, pe Styxuri, conștiința-n veci ratată...
O mătrăgună – țâța istoriei în gură.
Televizorul mere, Târnava Mare cură…
Acu’ te văd! Deodată se-nvârte-n minte scorul...
Eram cu mult mai faini când hăcuiam vierul!
Stăteam pe prispa casei – lumina mult untoasă
ne învelea în falduri eterne, de mireasă.
Ce sculă-i România?!, întreb, cu glas de ceară...
E mămăliga asta de smoală și rugină?...
Ești tu, tu, Mărioară?...
Rugina asta care, încet, ne ia de mână?...
... În această dimineață cenușie, când stau pe gânduri într-un birt muncitoresc din podiș, am chef să te ascult până la sfârșit, până terminăm povestea – eu și tu.
Eu – un om trist pe care memoria neamului, roasă de viermii securității, îl apasă. Tu – un trist înger național cântând sacadat într-o sticlă goală…
vezi mai multe poezii de: yanush
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.