Ușile
..
Eram tineri și ne duceam la cramă,
Coboram cele câteva trepte,
O ușă imensă din lemn
Ne întâmpina sobru și solemn.
Dinăuntru ieșeau
Fuioare de fum nedrepte,
Glasuri de pahare și damă.
...
Ospătari cutreierau
Mesele cu câțiva bani
Și câțiva golani
Ce vorbeau tare, nevrute,
Cu priviri și fețe de brute!
...
Eram tineri și ne duceam la cramă,
Nimic de atunci nu mă cheamă,
Însă, pesemne,
Văzând camioane cu lemne,
Mi-am amintit apoi
De ușile vechi și solemne
Făcute la noi, pentru noi!
...
Eram tineri și ne duceam la cramă,
Cu fum de țigară și coniac de aramă,
Cu votcă făcută sau contrafăcută,
Doamne, câtă pădure pierdută,
Pentru intrări cu uși mari și solemne!
Iar în urbea cea tristă
Crama nu mai există,
Nici amintiri să mă cheme, să mă-ndemne!
...
Eram tineri și ne duceam la cramă,
Dar nimic de-atunci nu mă cheamă,
Doar văd uși mari și solemne
În camioane cu lemne!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.