Va mai ninge, oare?
În curând se face seară.
Soarele năucitor
mă amețește răpitor,
strălucind a primăvară.
În vârtejul din pădure,
(o poiană minunată,
albă și nevătămată)
stă o pată de zăpadă
care-n soare dă să scadă.
Toate-acele ramuri multe
clătinate-n val de vânt,
se închină spre pământ
într-un fel de jurământ
Și vântul pare să le-asculte.
Razele trec în galop
peste albul așternut
și lumini tremurătoare
fac zăpada trecătoare,
neputință-n absolut.
Va mai ninge oare?
Și ce vânt și ce ninsoare
aduc nori din depărtări
să prefacă-n alb cărări?
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.