Sunt eu
peste tot :
frunza
ce mesteca seva ...
pajistea umbrei ...
linistea câmpului,
coapta ...
stropul
ce bea din tarâna
soarele ...
pana vazduhului ...
dâra cernelii –
trecând
peste clipa ...
zimtul secerii –
cotul ce stie sa-ndoaie ...
praful de calcar
nuntit
la talpa barajului ...
Sunt
eu
peste tot
ochiul frumos
si adânc
al hotarului !...
vezi mai multe poezii de: Valeria Boiculesi