VARA LA ŢARĂ
Carele vechi se-ntorceau scârţîind dela muncă,
Boii cei albi se profilau colţuroşi pe colină,
Clăi mari de fân se legănau în căruţa prea plină,
Sus cocoţat, un copil petrecea în mirosul de luncă.
Soarele apunea ca un vulcan de lumină,
Umbra-nserării încet devenea mai adâncă;
Focuri în sat începeau să se-aprindă: mănâncă
Ţăranii la masa rotundă, se-nchină.
Se adunau grijuliu orătănii prin curte,
I se da mămăliga şi drumul la câine,
Toţi îşi şopteau forfotind: noapte bună, pe mâine ...
Lampa cu gaz mai fila, zgomote surde...
Mirosea a caise uscate din pod ... Luna-n fereste
Bătea... Copilul în pat îşi spunea o poveste
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
V-a fugit o literă din titlu :)
Adina Speranta
sâmbătă, 29 aprilie 2023