Pereții casei mele privesc cu dezorientare,
Un mozaic de sentimente îmi provoacă,
Milogii îmi oferă definiții vaste drept reprezentare,
Plicul îl primeam drept poștă, nu ca sa-mi dea vreo stare,
Ajung ușor in punctul critic, și nu, nu vorbesc de teatru,
Creier de maimuță, face cat patru,
Porțile-au fost deschise, arată a josului cale,
Credeau ca o sa iasă genii, acum au sânge de matahale.
Probabil devin o noua specie, si nu, nu vorbesc de farmacie,
Se gândesc toți, s-aducă critici despre sex,
probabil deja sunt in Rai, stau in chirie,
Dupa orice argument, rămâi perplex.
Oricine calcă, ajunge să facă o faptă,
Dacă stai pe un trotuar, nu însemnă ca ești în stradă,
Zdrobiți din Rai, trăim a lumii escapadă,
iar departe de prezența diferenței,
Se află vârsta inocenței.
vezi mai multe poezii de: S.L. Yousef
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.