Blana lupului - Vasile Militaru
Adăugat de: 0741348048


Guler la paltonul unui om hrăpăreţ, într-o ţară
Unde soarele dreptăţii n-avea vreme să răsară,
Blana unui lup, odată,
Cu parfumuri îmbibată,
Negrăit de tristă, cică
Suspina lâng-o pisică:

– Hei, surată, zicea blana, cum ai vrea tu să nu plâng
Pe sărmanu-n patru labe ce n-avea pe vremi în crâng?…
Steie cine vrea cuvântul să-mi asculte şi să-mi spună:
Judec drept sau sunt nebună?

Când învăluiam un trup,
Cărui oamenii-i zic lup,
De îndată ce sărmanul patruped, adulmecând,
Ieşea-n lume, când şi când,
Toţi îl huiduiau, surată, deşi lupul, nu prea blând,
Era pururea flămând!…

Azi îmbrac un om de seamă, cu obrajii ca doi maci,
Om hain, care tot fură truda bieţilor săraci;
Îmbuibat care, ducându-şi viaţa numa-n chef şi cântec,
Tot mai mult, pe zi ce trece, scade-n duh şi creşte-n pântec!…

Şi pe omul ăsta lacom, care-n setea lui de bani,
Scuipă-n lacrima vădanii înhorită de orfani,
Nimenea nu-l huiduieşte, ca pe lup când e-n coclaur,
Ci pe unde vrea să treacă,
Toată lumea i se pleacă
Şi-l cinsteşte, pe măsură ce el fură mai mult aur.



vezi mai multe poezii de: Vasile Militaru




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.