ÎNCHINARE MAICII PREACURATE
Maicã Preacuratã pururea Fecioarã,
Floare-nmiresmatã, lumii întregi Comoarã,
Oare cu ce floare, flori ce toate pier,
Sã Te- asemãn oare, când Tu esti din cer?
Iatã, mi-nchid ochii, ca Tu har sã-mi dai:
Prin ei sã vãd neaua crinilor din Rai,
Din a lor luminã vrând sã-mi fac vesmânt,
Cerului Reginã, psalmi plângând sã-i cânt...
Îngerii sã-mi facã pe pãmânt cum nu e,
Scarã ce spre Tine sufletul sã-mi suie,
Dezbrãcat de tina cea cu aripi frânte,
Spre-al primi Regina Cerului sã-I cânte.
...Duhul meu, Prea-Sfânto, Te-a vãzut plângând,
Si-ale Tale lacrimi-stele-picurând;
În albastrã hainã, Tu, cu ochi milos,
Te rugai în tainã Bunului Hristos...
Iar eu, cu ce lacrimi, din aceastã vale,
Voi putea rãspunde lacrimilor Tale?
Cã; de nestemate ele de-ar fi ploaie,
Toate-ar fi pãcate, Toate-ar fi noroaie!
...Ne putând în ruga-mi jar aprins sã pun,
Maicã ce nãscut-ai Fiul A-tot Bun,
Când Tu-n ceruri, vesnic, lacrimi versi ca ploi,
Si inima-Ti-sfesnic arde pentru noi!
Deci, atât pot, Maica slãvilor senine:
Sã-mi ridic la ceruri ochii cãtre Tine,
Si-n genunchi, cu vie lacrimã-ca frânt
Aliluia, Tie, pururea sã-Ti cânt!
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Vasile Militaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.