Miezul zilei.. În câmpie
Nici tipenie pe cale…
Cu miros de iasomie
Bate vântul dintr-o vale.
Pe miriste, – clai de-a valma.
Iar la umbra unei clai.
Tolaniti pe-un pâlc de iarba.
Stau de taina doi flacai.
Vântul – hot fara pereche –
Fura-asa din când în când
Si-mi aduce la ureche
A lor taina vrând-nevrând.
Si în timp ce eu, din coasa,
Culc o brazda de trifoi,
De la claia cu pricina
Zice unul din cei doi:
- „Si mi-e draga, mai Caline,
Stii, asa, cum n-am cuvânt…
Când o vad, sarac de mine,
Nu mai stiu pe unde sunt…
Ca-i frumoasa fara seaman
Si, n-as crede sa dau gres,
De ti-as spune ca-i mai mândra
Ca o floare de cires…
Mijlocelul i se frânge
Strâns în bete, iar în sân:
Doua piersici pârguite
Si miros de flori de fân.
Un sarut al ei, Caline,
E fierbinte… cum sa spui:
Nici jaratecul din vatra
Mai cu foc eu cred ca nu-i…
Si de-ai sti ce mult mi-e ciuda
Când în hora ea-i temei.
Ca, pe când îi joc în dreapta.
Vreau sa fiu si-n stânga ei…
Mâine o sa-ncep petitul;
Petitoare-i maica-mea:
Mâine dar mi-ncerc norocul
Si, de-o fi sa nu mi-o dea, -
Sa ma bata sfânta cruce
Si sa nu mai am noroc,
Daca, – vrând s-o dea la altul, -
Nu-i fur turta de pe foc!”
vezi mai multe poezii de: Vasile Militaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.