Vasile bucovinean de-a lui obârşie,
cu ochii verzi ca de jad, plin de bonomie.
Volubil şi chiar plăcut într-o conversaţie,
uneori frumoasa-i gură bătea câmpii cu graţie.
La un bal de ofiţeri, o-ntâlni pe Fany
și pe loc o îndrăgi, c-aşa-s băietanii.
N-ar fi vrut s-o piardă el pe cenuşăreasă
ce regina balului fusese aleasă.
N-a durat prea mult - Vasile să se hotărască
și în sat o nuntă mare să se pregătească.
Hore, sârbe săltăreţe, mirii au dansat un vals,
vinu-n rubinii cascade veselindu-i pe nuntaşi.
Unii îi priveau cu pică, tot succesul repurtat
ce, ea nu putea s-aleagă dintre ei, un alt bărbat?
Fany l-a ales pe el, chiar de nu era bogat
că i-l adusese soarta, chiar la Coslugea în sat.
În Ardeal, chiar la Joseni, au plecat în vară,
fără nici un mic regret, dragoste de ţară.
Munţii i-au primit cu drag şi i-au ocrotit
de seceta care-n ţară atunci a venit.
Şi de-atunci până la moarte au fost împreună,
au avut copii, nepoate şi o viaţă bună.
Le-au văzut crescând pe ele, ca salcâmii înfloriţi,
ce puteau să-şi mai dorească ca să fie fericiţi?
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
vin si eu sa las comentariu..si sa va spun ca poezia...e frumoasa..
cu drag.
danab
vineri, 09 octombrie 2015
Vad ca sunt primul ce lasa un comentariu. Nu ma pot gandi decat la faptul ca sunt lucruri dragi pe care le asezi in versuri iar acest efort este minunat.
stomff
vineri, 09 octombrie 2015