Să-ți amintești de mine, iarbă,
De fiecare pas grăbit.
De luciul tău atât de verde,
Prin care adesea am pășit.
Să nu mă uiți când bruma vine
Și se așterne pe pământ.
Tu ai crescut cu mine-odată
Și ne-a bătut același vânt.
Înrourată și frumoasă,
Smarald curat și prețios,
Ai pus în mine, ca să bată,
Tic-tacul viu, armonios.
Și versuri ne vor curge, iarăși,
Pe pleoape umede de ploi.
Peste petale 'nrourate,
Pe tot ce-nseamnă cifra doi.
vezi mai multe poezii de: Florina Emilia Pîncotan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.